Manastirea Voronet constituie unul dintre cele mai izbitoare exemple ale purului stil moldovenesc. Albastrul de Voronet (azuriu stralucitor) salasluieste pe zidurile locasului sfant inca din 1540 si le impodobeste intr-un mod cu totul si cu totul aparte in fresce precum: “Judecata de Apoi”, “Arborele lui Iesei” sau “Pacatul lui Adam”.
ISTORICUL MANASTIRII VORONET
Biserica datateza inca din 1488 si a fost construita in doar patru luni si 2 saptamani, un real record pentru vremurile trecute, pe locul unui vechi schit din lemn. Unii istorici arata ca in mai putin de 4 luni, biserica a fost ridicata (26 mai-14 septembrie). Reprezentand una din cele mai mai importante ctitorii ale domnitorului Stefan cel Mare si Sfant, aceasta il uneste pentru eternitate pe acesta de un nume important pentru biserica romaneasca: Daniil Sihastrul, primul preot al manastirii, nu doar o figura legendara ci o reala personalitate istorica. Mormantul acestuia este vegheat in permanenta de o candela ce arde neintrerupt acolo unde obstea manastirii ia lumina pentru fiecare slujba.
Construita de soltati, biserica are acoperisul realizat din sindrila si nu intamplator modelat in forma de cort: astfel, zapada si apa care s-ar scurge de pe acesta sa cada suficient de departe de ziduri pentru a proteja picturile deosebite de pe acestea. Comoara din Voronet este monumentul bisericesc care a suferit cele mai putine modificari de la origini pana in prezent. In anul 1547, varul lui Petru Rares, Grigore Rosca decide sa adauge bisericii un pridvor nou, in care arhitectura este subordonata decorului pictat. La interior, picturile dau nastere unor scene biblice cunoscute ortodocsilor din orice parte a lumii: “Cina cea de Taina”, “Impartasirea Apostolilor”, “Spalarea picioarelor”, picturi ce se gasesc in altar, iar in naos, alaturi de “Ciclul Patimilor” sta tablou votiv al voievodului Stefan cel Mare.
ALBASTRUL DE VORONET
Albastrul de Voronet, imbraca zidurile manastirii intr-un mod unic. Turistii care trec an de an pe la altarul de la Manastirea Voronet povestesc oriunde s-ar duce de profunzimea culorii, de modul in care aceasta rezista de ani de zile fara ca umbra timpului sa isi lase amprenta vizibil asupra frescelor. Viata lunga a culorilor sta doar in priceperea vopsitorilor din vremurile trecute de a pune culoare pe zidurile proaspete ale sfantului lacas. Vopseaua trebuia aplicata cand zidul nu era nici prea uscat nici prea umed, graba sau intarzierea mestesugarilor fiind fatala picturilor care astazi sunt pomenite de gurile oricarui turist ce ajunge macar o data la manastire. Modalitatea de lucru a mesterilor era una gandita, astfel incat diferentele intre mana de lucru sa nu se vada si fiecare sa isi termine bucatica de pictat distribuita in aceiasi zi. Pictorii incepeau munca dis de dimineata, mereu cu partea de sus a manastirii si terminau cu poalele acesteia, iar pentru ca diferenta intre mana de lucru sa nu fie vizibila ochiului omenesc la imbinari, mestesugarii pictau scene biblice diferite, despartite prin linii de munca vecinului. Primul pas era trasarea conturului cu negru sau ocru, ulterior se umpleau spatiile mari cu vopseaua dinainte preparata. Ultimul care dadea viata picturilor se ocupa de detaliile care fac diferenta: ochi, expresia fetei, maini, si dadea sens umbrelor. Ultima culoare care era aplicata pe zidurele manastirii era albul, menit sa dea si mai multa viata picturilor, mai multa luminozitate. Albul era preparat din var si branza, care desi erau solide, din amestecul acestora reiese o compzitie lichida: caseinatul de calciu. Dupa ce toate culorile erau aplicate, tencuiala scoatea apa afara, apa care forma o crusta menita ca in timp sa protejeze culoarea de intemperiile naturii.
Chiar daca specialistii spun ca vestitul albastru de voronet imbraca si zidurile Manastirii Humorului, gura turistului spune ca albastrul de voronet e unic si exista doar un loc in care acesta se face vazut: Sfanta Manastire Voronet. Restauratorii au si o explicatie pentru acest lucru: pe zidurile Voronetului, azuriul a fost aplicat cat inca tencuiala era mai umeda decat pe zidurile altor manastiri. Sau este vorba doar de faptul ca pe zidurile sale albastrul domina mai mult decat orice alta culoare.
Oricare ar fi motivul, Voronetul ramane vestit pentru acelasi lucru: culoara vie si jucausa in bataia soarelui sau patrunzatoare in umbra copacilor ce o inconjoara la ceas de seara.
BINE DE STIUT DACA VREI SA VIZITEZI MANASTIREA VORONET
Manastirea Voronet isi face loc in istoria Romanei si in peisajul monumentelor la 36 de km de Suceava si la doar 4 km de centrul orasului Gura Humorului, in satul Voronet, judetul Suceava, accesul facandu-se pe Dealul Gura Humorului, si apoi parcurgand inca 5 km pana in satul cu acelasi nume. Hramul bisericii este an de an la data de 23 aprilie, la sarbatoarea Sfantui Gheorghe.
Are dimensiuni relativ mici: 25.5 m fara pridvor, 7.7 m lungimea naosului si pronaosului si 10.5 m in dreptul abisadelor laterale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu